În căsuța de la țară, Pe băncuța de la poartă, Ştergând ochii cu năframa, O măicuță stă şi-aşteaptă.. Cine ştie câte lacrimi, Sunt ascunse in năframă.. Şi câtă iubire-ncape, Într-o inimă de mamă ..? Plânge inima, suspină, De-ai putea să storci naframa; Griji, nevoi, suspin şi teamă, Toate le trăieşte mama. Cât efort si câtă trudă, Numai tu măicuță ştii, Cât munceai şi zi şi noapte, Să hrăneşti, să creşti copii.. De-ai fi împărat sau rege, Preşedinte, om de seamă,.. Esti sărac pe lumea asta, Dacă n-ai cui spune....Mamă!.. Domnul a creat pământul, Cerul, apele şi toamna. N-ar fi fost desăvârşite, De n-ar fi creat şi mama! In căsuța de la țară, Unde am crescut şi eu, Mama stă la gura sobei, De vorbă cu Dumnezeu. Şi o spun cu îndrăzneală, Caci prea bine mi-am dat seama: Cel mai Sfânt cuvânt din lume, După Dumnezeu, e MAMA !!!!!!